Pescuitul

Azi am fost la pescuit,adică am fost ca să mai ies din rutină,nu că aş fi eu mare pescar.

Ei bine,după părerea mea,pescuitul e cel mai românesc sport posibil. E un sport în care stai. Şi mai mesteci niţel din undiţe,da’ asta-i considerată activitate adiţională,partea de bază fiind statul.

Acu’ o să apară ăia care spun că defapt la pescuit e o tehnică,o smecherie,un şpil,o schemă sau cum vrei sa-i zici. Da,cel mai împortant lucru e scăunelul ! Cu cât este mai confortabil,cu atât peştele trage mai tare. Partea bună la pescuit e că dacă nu prinzi nimic,niciodată nu e vina ta : “n-a pus botu’,ce să-i fac ?” sau “s-a schimbat presiunea atmosferică şi e peştele confuz” sau orice altceva care are sau nu are logică e valabil,atâta timp cât nu e vina ta

Organizarea a fost la înalţimea aşteptărilor,deoarece ne-am trezit la 7 ca să ajungem la 11 în alt loc decât ăla pe care îl aveam în plan. Mă rog,eu m-am distrat şi pe lângă asta am tras şi ceva cadre.

Îmi pare rău că nu am avut inspiraţia să fac o poză cu drumul înundat spre primul loc unde vroiam să mergem. Deci era jale,în dreptul drumului,estimez că apa avea cam 1 metru,deci nicio sansă să treci cu maşina. Sau poate ăia care şi-au dotat noul “jip” Dacia Duster cu pachetul “submarin pe roţi” aveau o sansă,dar noi nu.

Câteva poze (nu au niciun fel de editări,decat conversie grayscale pentru expresivitate ) :

Garanţia “Orice ar fi”

Plictisit,obosit şi un pic mahmur mă îndreptam spre casă împreună cu un amic,in Dacia lui proprie şi personală,Sacha, “pă gaz”.

Bineînţeles aveam laptopul cu mine. De ce îl aveam cu mine nu îmi mai aduc aminte,dar precis era un eveniment la care era strict necesar sa vin cu el,deci era ori LAN-Party,ori vizionare de porneturi,cu toate ca înclin spre prima variantă.

Pe drum,deodată apare pe marginea drumului un extraterestru mare si mov. Încetinim,bagă faza lunga şi observ ca  extraterestrul mare şi mov era defapt mic şi verde şi nu era extraterestru ci era un pădurar cu ochii bulbucaţi….

Chestia naşpa e că în timpul ăsta,de pe contrasens ne-a tamponat un T.I.R. de Bulgaria. Tamponat e puţin spus,ne-a mucit. În ultimele momente înaintea coliziunii,am avut suficient timp să îi urez respectivului şofer să se ducă cu tot cu TIR de unde a ieşit. Probabil mă-sa e acum garaj prin Sofia.

Nu îmi amintesc cum am ajuns la spital,dar când m-am trezit,doctorul mi-a spus că soferul de TIR după ce ne-a acroşat a tras tare stânga,a intrat într-un bloc şi l-a darâmat. Amicul meu a murit strivit sub greutatea unui bazin de W.C. căzut de la etajul 7 al blocului lovit,iar eu am 3 coaste fisurate,fractură de tibie,tasare de vertebre şi pojar. De unde a scos pojarul nu pot să îmi dau seama,dar e doctor,tre’ sa ştie el.

Pe patul de spital,în profunde dureri de spate (vertebre tasate,ce vrei … ),mi-am zis :

Ce bine ar fi să am garanţia « Orice ar fi » de la Toshiba ce acoperă “deteriorarea accidentală în primul an de la data achiziţionării” să pot să îmi repar laptopul.

Postul de mai sus e înscris la un concurs .

Deci tot ce am scris e total neadevărat,e doar imaginaţia mea,staţi liniştiţi,sunt viu şi nevătămat