S-a dus si asta….

11 Aprilie 2010 1 comentariu

Vorbesc de vacanta,asta ca sa nu vi se duca gandul in alte parti.

Imi pare rau ca s-a terminat,spre deosebire de aia care d’abia asteptau sa inceapa scoala ca sa mai aiba si ei cu cine sa schimbe o vorba,ca in rest nu prea se descurca. Adica mie cel putin mi se pare un pic ciudat sa renunti la libertatea de a-ti face singur programul in functie de cum bate vantu’ sau de cum ti se sco… in favoarea unei rutine repetata zi de zi pentru urmatoarele 2 luni. E pur ilogic si impotriva spiritului romanesc sa iti doresti sa te intorci la munca. Ne ducem dracu’ ca popor,va zic eu ! 🙂

Nu o sa mananc cacat si sa spun ca nu imi lipsesc colegii ( happy ma ? ),da’ mai rezistam vreo cateva luni fara vreun fel de problema,ca dorul de scoala sigur nu ma lovea…sau cel putin nu in viitorul apropiat (adica vreo 2-3 vieti )

Pot sa spun,fara vreun fel de retinere,ca vacanta asta chiar mi-a placut,mai ales ca am avut Pastele ca pretext sa ma doara-n cot de cam tot ce trebuia sa fac. Si prin „trebuia” se intelege „daca am chef”.

Vin vremuri grele….

peseu : mi-e lene sa scriu cu diacritice,va descurcati si fara .

Anunțuri

Errr…da,Paştele.

4 Aprilie 2010 Lasă un comentariu

Ca să înlătur orice urmă de indoială : încă trăiesc,ba chiar mă simt destul de bine,deci nu-s motive de îngrijorare.

În ultima vreme am fost destul de ocupat şi având o acută pană de inspiraţie,n-am mai scris pe blog. Asta nu înseamnă că acum o să revin in forţă şi să recuperez timpul pierdut,pentru că sunt prea leneş ca să-mi propun aşa ceva.

Mă tot chinuie un gând în ultima vreme : Cine dracului îmi urmăreşte blogul atât de intens ? Nu de alta,dar strâng ceva vizite/zi pe homepage de nicăieri. Nu tu redirecţionări de la motoarele de căutare sau de pe alte bloguri/site-uri,nimic….doar nişte vizite aproape mistice,ciudat.

Bun,deci azi e Paştele,toate bune şi frumoase,nu ?

Cum care Paşte ? (trecem peste expresia românească atât de cunoscută ce îi atribuie fiinţei ce i-a dat viaţă celui căruia i se adreseaza urarea )

Paştele e ziua aia în care se se ciocnesc ouălele (‘roşite cu ceva zile în urmă )  şi se leneveşte acasă,că e închis peste tot (bine că mi-am luat ţigări de ieri,că altfel azi era jale ).

Acestea fiind spuse,sărbătoarea asta chiar îmi place,spre deosebire de Crăciun. Ce am cu Crăciunul ? Nimic special,da’ toată lumea e prea agitată,e prea multă aglomeraţie şi guiţă prea mulţi porci. Niciodată n-am înteles ce legătură are Crăciunul cu tăierea porcului,precum nu înţeleg nici ce legătură are Paştele cu iepuraşul. Complicat rău.

Cam astea-s gândurile mele din momentul ăsta,aşa că vă urez Paşte Fericit şi ce se mai urează de obicei azi.

Etichete:,

Mi-am furat-o

24 Martie 2010 5 comentarii

E o vorbă : prostia se plăteşte ! Ei bine,de data asta nu e vorba de prostie ci de încăpăţânarea unei anumite profesoare de a ne face viaţa amară,obligându-ne să purtăm uniformă.

Din tot liceul doar noi şi încă o clasă de nefericiţi.’zdai seama cât de nasol e să vi imbrăcat in cămaşă,sacou şi să ai atârnată la gât şi o cravată rosie când ceilalţi vin cum îi taie capu’ ?!

Adică ok,nu cer să venim îmbrăcaţi în tinută de seară,da’ blugi + tricou/cămaşă mi se pare decent pentru un elev. Respectiva profesoară nu-mi împărtăşeşte concepţia,astfel încât azi mi-am furat un 3 (al doilea pe tema asta de la începutul liceului ).Încă 2 colegi au păţit acelaşi lucru.

Că nu aveam tema făcută e partea a doua,dar totuşi mi se părea corect să primesc o şansă. Una mică.

Probabil e un complex,ceva,căci altfel nu-mi explic de ce ţine morţiş. Defapt eu bănuiesc de ce se comportă aşa,da’ nu-s sigur. Ne-a povestit că atunci când era mică ( în perioada în care dinozaurii încă existau şi se simţeau bine ) maică-sa o obliga să se îmbrace în roşu cu toate că are tenul destul de închis. Evident că era o combinaţie ca dracu (din punct de vedere cromatic,desigur ) şi nu îi plăcea iar acum simte nevoia să se răzbune. Repet : bănuiesc

La începutul clasei a IX-a cei din promoţia precedentă ne-au spus pe şleau : V-aţi dat dracu ! …. oho,pe puţin.

Pescuitul

21 Martie 2010 2 comentarii

Azi am fost la pescuit,adică am fost ca să mai ies din rutină,nu că aş fi eu mare pescar.

Ei bine,după părerea mea,pescuitul e cel mai românesc sport posibil. E un sport în care stai. Şi mai mesteci niţel din undiţe,da’ asta-i considerată activitate adiţională,partea de bază fiind statul.

Acu’ o să apară ăia care spun că defapt la pescuit e o tehnică,o smecherie,un şpil,o schemă sau cum vrei sa-i zici. Da,cel mai împortant lucru e scăunelul ! Cu cât este mai confortabil,cu atât peştele trage mai tare. Partea bună la pescuit e că dacă nu prinzi nimic,niciodată nu e vina ta : „n-a pus botu’,ce să-i fac ?” sau „s-a schimbat presiunea atmosferică şi e peştele confuz” sau orice altceva care are sau nu are logică e valabil,atâta timp cât nu e vina ta

Organizarea a fost la înalţimea aşteptărilor,deoarece ne-am trezit la 7 ca să ajungem la 11 în alt loc decât ăla pe care îl aveam în plan. Mă rog,eu m-am distrat şi pe lângă asta am tras şi ceva cadre.

Îmi pare rău că nu am avut inspiraţia să fac o poză cu drumul înundat spre primul loc unde vroiam să mergem. Deci era jale,în dreptul drumului,estimez că apa avea cam 1 metru,deci nicio sansă să treci cu maşina. Sau poate ăia care şi-au dotat noul „jip” Dacia Duster cu pachetul „submarin pe roţi” aveau o sansă,dar noi nu.

Câteva poze (nu au niciun fel de editări,decat conversie grayscale pentru expresivitate ) :

Etichete:, ,

Defapt aşa e…

18 Martie 2010 Lasă un comentariu

Ultima săptămână a fost foarte aiurea, plictisitoare şi toate cele.

Adică nu s-a întâmplat nimic ieşit din comun, aceiaşi rutină repetându-se la nesfârşit,iar cum pe mine mă enervează rutina,e destul de evident cât de mult am îndrăgit perioada asta.

Pe lângă asta am aflat, din surse diverse (defapt doar una,da’ sună mai bine la plural ) că aş fi un prefăcut.

Cu sprânceana stângă ridicată şi schimbând cam 3 grimase pe secundă,am încercat să aflu de unde şi până unde a ajuns respectiva persoană la concluzia asta.

No,cică eu aş fi inuman de fericit. Orice ar fi,eu sunt fericit şi niciodată nu m-a văzut supărat. Şi chestia asta se pare că e anormală.

Eh,atunci mi-am dat seama că defapt are dreptate. Beculeţul din capul meu,virtual,desigur (virtual beculeţul,nu capul meu,că ăla sunt destul de sigur că e poziţionat deasupra gâtului ) s-a aprins şi a început să pâlpâie spasmatic.

Sunt un prefăcut,da,aşa e ! Problemele dintr-un loc le las acolo,nu mă las afectat de micile inconveniete care apar în diferitele sectoare (no,găsiţi voi un sinonim mai potrivit ) ale existenţei mele amărâte.

Şi mi se pare o chestie foarte normală. N-are rost să-i stresez pe ăia din jurul meu cu problemele mele,atâta timp cât ei nu au nicio legătura cu ele. Şi nici nu mă aştept ca cineva să îşi verse nervii pe mine doar pentru că a avut o zi proastă.

Cine are altă părere să lase comentariu…că doar suntem o ţară în care se presupune că democraţia funcţionează (cel puţin până când o să i se zbârlească şuviţa lu’ Băsescu )

Acest post este scris sub influenţa şamponului. Mirosea mult prea frumos ca să mă abţin să nu-l gust 🙂

Etichete:

Hrrr…

14 Martie 2010 Lasă un comentariu

Deja nu mai suport,nu pot să stau cu geamul deschis că am parte de concerte !

Chirăie mâţele de zici că nu-i adevărat,se fut în draci !  Ori motanii o au prea mare,ori au spini pe ea,că altfel nu-mi explic de unde atâta zgomot…

Îmi trebuie o puşcă cu aer comprimat ASAP.

Garanţia „Orice ar fi”

11 Martie 2010 2 comentarii

Plictisit,obosit şi un pic mahmur mă îndreptam spre casă împreună cu un amic,in Dacia lui proprie şi personală,Sacha, „pă gaz”.

Bineînţeles aveam laptopul cu mine. De ce îl aveam cu mine nu îmi mai aduc aminte,dar precis era un eveniment la care era strict necesar sa vin cu el,deci era ori LAN-Party,ori vizionare de porneturi,cu toate ca înclin spre prima variantă.

Pe drum,deodată apare pe marginea drumului un extraterestru mare si mov. Încetinim,bagă faza lunga şi observ ca  extraterestrul mare şi mov era defapt mic şi verde şi nu era extraterestru ci era un pădurar cu ochii bulbucaţi….

Chestia naşpa e că în timpul ăsta,de pe contrasens ne-a tamponat un T.I.R. de Bulgaria. Tamponat e puţin spus,ne-a mucit. În ultimele momente înaintea coliziunii,am avut suficient timp să îi urez respectivului şofer să se ducă cu tot cu TIR de unde a ieşit. Probabil mă-sa e acum garaj prin Sofia.

Nu îmi amintesc cum am ajuns la spital,dar când m-am trezit,doctorul mi-a spus că soferul de TIR după ce ne-a acroşat a tras tare stânga,a intrat într-un bloc şi l-a darâmat. Amicul meu a murit strivit sub greutatea unui bazin de W.C. căzut de la etajul 7 al blocului lovit,iar eu am 3 coaste fisurate,fractură de tibie,tasare de vertebre şi pojar. De unde a scos pojarul nu pot să îmi dau seama,dar e doctor,tre’ sa ştie el.

Pe patul de spital,în profunde dureri de spate (vertebre tasate,ce vrei … ),mi-am zis :

Ce bine ar fi să am garanţia « Orice ar fi » de la Toshiba ce acoperă „deteriorarea accidentală în primul an de la data achiziţionării” să pot să îmi repar laptopul.

Postul de mai sus e înscris la un concurs .

Deci tot ce am scris e total neadevărat,e doar imaginaţia mea,staţi liniştiţi,sunt viu şi nevătămat 😀